web analytics
  • Strada Gheorghe Şincai nr. 46, la parterul Palatului Administrativ, camera 20, Baia Mare.
  • tel. +40 262.206.113 | fax +40 262.206.114
  • office@visitmaramures.ro

Tradiții și meșteșuguri

Rada Pavel - Festival Budesti

Comunitatea din Mara-Cosău, ca Maramureșul istoric în general, a fost întotdeauna o societate tradițională și auto-sustenabilă, în care moroșenii au știut să se adapteze la condițiile locale de viață, să valorifice inteligent resursele naturale locale și să producă ei înșiși tot ceea ce aveau nevoie pentru un trai decent; astfel au apărut obiceiuri și tradiții, îndetelniciri și ocupații care au devenit parte din identitatea culturală a locului și care odată cu industrializarea, fenomenul urbanizării și modernizării satului s-au diluat sau s-au stins. Meșterii care încă își mai practică meseria pot fi caracterizați drept supraviețuitori, iar tinerii care au rămas în sat și care sunt interesați să ducă mai departe meșteșugurile – niște temerari.

Meșteșugurile ce se învârt în jurul prelucrării lemnului s-au dezvoltat și diversificat de-a lungul anilor și sunt apanajul bărbaților. Dulgheritul, dogăritul, tâmplăria și drănițitul sunt toate meșteșuguri și totodată meserii care au apărut datorită existenței vastelor și legendarelor păduri maramureșene și care s-au transmis din generație în generație, învățându-se acasă sau în ucenicie. Dulgheritul consta în prelucrarea lemnului pentru construcții (bârne și grinzi, porțile maramureșene și alte elemente pentru case și construcțiile-anexă din curte), dogăritul consta în crearea de diverse vase pentru uz în gospodărie (butoaie, putini, găleți etc.), tâmplarii realizau uși și ferestre, dușumele și mobilier din lemn tăiat toamna, când e mai uscat, drănițarii, foarte rari astăzi, realizau acoperișurile din draniță sau șindrilă – bucăți din lemn de brad, sub diferite forme (dreaptă, ascuțită sau rotundă). Se spune că fiecare sat avea pe timpuri dulgherii, dogarii, tâmplarii și drănițarii lui care să răspundă la comenzile celor din sat, însă se pare că satul Sârbi se bucura de cel mai mare număr de meșteri din zonă.

Tot pe bază de comenzi lucrau și croitorii din fiecare sat, iar cei mai iscuțiți primeau comenzi și de la satele din jur. În Maramureșul istoric, spre deosebire de orașe, croitoria este practicată mai mult de bărbați; aceștia cos piesele de port popular (cojoace, pieptare și haine din lână, cioarecii – pantalonii – bărbaților) și aplică ornamentația, lucru migălos care cerea răbdare și multă pricepere. Perioadele cele mai aglomerate sunt cele de dinaintea sărbătorilor – Paștele, Crăciunul și Anul Nou.

Femeile au și ele un rol important în tabloul meșteșugurilor din zonă, fiind învățate de mici de mame și bunici să toarcă și să țeasă. Ele poartă responsabilitatea de a-și îmbrăca bărbații cu cămeși atent lucrate, care erau inițial din pânză de cânepă, mai apoi din bumbac și in. Prelucrarea cânepii pentru obiectele de vestimentație începea toamna, după recoltare, și se încheia primăvara când tradiția spunea că femeile trebuiau să aibă gata două rânduri de cămăși pentru fiecare bărbat din casă; primăvara, după tunsul oilor, începea confecționarea hainelor din lână pentru sezonul rece, dar și a altor piese de uz casnic, precum cergile, covoarele și accesorii, precum traistele și ciorapii. Pentru femei, neîndemânarea în realizarea țesăturilor era o rușine și un defect care era satirizat de „vocea satului”. De asemenea, toate operațiunile ce trebuie îndeplinite pentru a ajunge la piesele finite sunt marcate de diverse ritualuri și reguli nescrise ce țin de alungarea spiritelor rele, de bunul mers al lucrului și de respectarea zilelor cu însemnătate religioasă. Nu în ultimul rând, și în Maramureș șezătorile erau un obicei și o tradiție și erau organizate de femei pentru a avea spor la torsul lânii și cânepii.

Piesele principale de port popular în zonă sunt cămașa, pieptarul (vesta – albă la seniori, neagră sau bicoloră la tineri), clopul la bărbați și baticul la femei, apoi cioarecii (la bărbați) și sugna (fusta) la femei, peste care poartă zadia (o piesă dreptunghiulară din lână de regulă în dungi groase negre și roșii) și, nu în ultimul rînd, opincile din piele de bovine sau cauciuc.

Vizitați rubrica Activități, pentru recomandări privind meșterii pe care îi puteți vizita în zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului.

by flavius frantz | eeessential.tools