web analytics
  • Strada Gheorghe Şincai nr. 46, la parterul Palatului Administrativ, camera 20, Baia Mare.
  • tel. +40 262.206.113 | fax +40 262.206.114
  • office@visitmaramures.ro

Civilizația lemnului

Zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului, ca de altfel întregul Maramureș istoric, se remarcă prin preponderența lemnului în construcții (case cu porți și cu anexe specifice, biserici), în instalații de tehnică țărănească și obiecte și unelte folosite în viața de zi cu zi. Lemnul prelevat de secole din vastele păduri din împrejurimi, metodele de construcție și întreprinderile artistice prin care lemnul a căpătat valențe spirituale și istorice, precum sculptura și pictura, au dat lumii o civilizație a lemnului cum nu se mai găsește pe alte meleaguri.

Ce cuprinde această civilizație a lemnului?

DSC_0365

Gospodăriile țărănești

 

Marca definitorie a gospodăriilor și a celorlalte construcții tradiționale din zonă este încadrarea perfectă a acestora în peisajul natural și cel al satului. Gospodăriile tradiționale reflectă specificul agro-pastoral al zonei și sunt ansambluri vii al căror nucleu este casa (stătutul) cu 3 încăperi principale și acoperiș înalt acoperit cu șindrilă (draniță); în jurul ei gravitează câteva construcții-anexă cu destinație precisă, așezate armonios după vechi rânduieli nescrise în grădina împrejmuită cu un gard împletit din nuiele de nuc și „păzită” de poarta maramureșeană din lemn sculptat cu simboluri solare, zoomorfe și religiose și cu frontispiciu datat cu anul construcției și care ilustrează ocupațiile principale ale familiei.

Maramureșenii sunt din cele mai vechi timpuri oameni liberi, neaserviți, având rangul de mici nobili – nemeși (unul dintre cele mai răspândite nume de familie în zona noastră este Nemeș), astfel încât au putut să se gospodărească așa cum au dorit și după posibilități.

Gospodăriile tradiționale au un caracter deschis, ceea ce înseamnă că putem admira pe deplin, de pe uliță, componența și carateristicile stilistice ale construcțiilor; maramureșenii sunt atât de sociabili și generoși, încât e foarte probabil să fii poftit în curte, la un pahar de horincă și o bucată de brânză de casă, și de aici să pornească o conversație fascinantă despre de-ale vieții, cu vorbe de duh, glume și povești care relevă inteligența simplă, dar remarcabilă a acestor oameni.

Din păcate, arhitectura și construcțiile tradiționale, adică adevăratele valori ale satului maramureșean, pierd din ce în ce mai mult teren în fața clădirilor noi, impersonale și fără istorie, din materiale „moderne”, fenomen care are în spate mai multe cauze. Astfel că pentru a găsi gospodării vechi și case autentice cu porți originale , e nevoie să le căutăm; locurile unde (încă) ne putem bucura ochii sunt Breb, Hoteni, Sârbi, Budești, Călinești, cu mențiunea să mergem pe ulițe mai puțin umblate.

Bisericile de lemn

 

Locuri sacre și locuri de întâlnire pentru dezbateri și decizii importante pentru comunitate, dar și puncte strategice de supraveghere a împrejurimilor (hotarelor satului) pentru invazii, incendii și alte pericole – bisericile au ocupat de-a lungul istoriei un loc central în viața satului și sunt prezente în fiecare localitate din zonă. Unele mici și modeste, chiar neștiute de prea mulți, precum cea din satul Mănăstirea, altele impunătoare, dar intime pe dinăuntru, parte din patrimoniul UNESCO, bisericile din Mara-Cosău-Creasta Cocoșului sunt obiective care merită o oră-două-trei din timpul petrecut aici, dar mai ales răbdare și atenție pentru a înțelege întreaga lume pe care o ascund și o reprezintă.

Biserici în patrimoniul UNESCO

 

Budești Josani – biserica Sfântul Nicolae, din anul 1643, care adăpostește cămașa de zale a legendarului haiduc Pintea Viteazu, un Robin Hood local, dar și o colecție foarte valoroasă de icoane pe lemn și sticlă din secolele XV și XVII. Pictura de pe pereții interiori este în mare parte realizată în 1762 de Alexandru Ponehalschi – poate cel mai faimos artist din Maramureș de la vremea respectivă, într-o manieră inedită: scene biblice miniaturale încadrate în chenare colorate. Biserica mai este cunoscută pentru un detaliu de construcție care nu mai poate fi întâlnit la alte biserici din zonă și care funcționa ca indiciu că în sat exista un Sfat al Bătrânilor: vă lăsăm să-l aflați pe cont propriu. Hramul bisericii este de Sfântul Nicolae (6 decembrie).

Taxă de vizitare: 3 lei, iar pentru cheia de la intrare întrebați vis-a-vis, la primărie.

Desești – biserică din 1770, cu hramul Cuvioasei Parascheva (14 octombrie). De remarcat este pictura din pronaos ce înfățișează Judecata de apoi și imaginea lui Moise care conduce cete de neamuri diverse („jidovi”, „turci”, „nemți”, „tătari”, „frânci”) spre tronul de judecată al lui Iisus. Piatra de altar face subiectul unei legende interesante, iar în cimitirul din curtea bisericii se găsesc cruci celtice.

Taxa de vizitare: 2 lei, iar cheia se găsește la casa parohială, în spatele bisericii.

Biserici monument

 

Biserica de lemn Sfinții Arhangheli din Breb (monument istoric din secolul XVII al cărui turn adus de la o biserică din cătunul Copăciș și datat 1531 este cel mai vechi turn păstrat la bisericile de lemn din țară), Budești Susani (monument istoric din secolul XVIII), biserica de lemn „Naşterea Maicii Domnului” din Călinești Căieni (monument istoric din secolul XVII, în al cărei pronaos se găsește o pictură cu cele 12 vămi ale văzduhului, reprezentate printr-o scară pe care coboară sufletele), biserica de lemn „Naşterea Maicii Domnului” din Călinești Susani (monument istoric din secolul XVIII), biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Cornești (monument istoric din secolul XVII), biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Ferești (monument istoric din secolul XVII).

Instalațiile de tehnică populară

 

Pentru a-și satisface nevoile legate de hrană, îmbăcăminte și construcții, țăranii au demonstrat un deosebit spirit ingineresc și ingenios, inventând diverse instalații din lemn acționate de apa din râurile Mara și Cosău și afluenții lor. Astfel au apărut morile tradiționale pentru măcinatul boabelor de cereale și obținerea făinii, oloinițele pentru obținerea uleiului din semințele de floarea soarelui și de dovleac, batozele pentru treieratul cerealelor, vâltorile pentru spălarea hainelor și pivele pentru îndesarea țesăturilor din lână, horinciile pentru prepararea horincii (de pere, mere sau prune), ferestraiele pentru prelucrarea buștenilor.

De cele mai multe ori, aceste instalații au fost construite în complexuri cu câte una din fiecare, pentru eficiență și pentru venituri mai mari pentru proprietar(i) (părtași). Având în vedere că apa Cosăului are un debit mai mare în comparație cu celelalte cursuri de apă, cele mai multe dintre aceste instalații s-au construit pe valea acestui râu, exemple fiind cele din Călinești (vâltoare, horincii), Sârbi (pive, vâltori, batoză, moară, horincii), Budești (vâltoare, mori, horincii), Ferești (moară, vâltoare) sau Văleni; din cauza restrângerii ocupațiilor tradiționale și a procesului de modernizare a satului, multe dintre zecile de instalații din zonă au fost însă abandonate, dezafectate sau „îmbunătățite” cu piese din metal, mai rezistente în timp.

Ocazii bune pentru vizitarea bisericilor sunt zilele de duminică, de sărbători religioase sau în zilele de hram, când localnicii participă în număr mare la ceremonii în costum tradițional.

by flavius frantz | eeessential.tools